0

Evadarea din Exil sau Zilele 3,4 ale Calatorului Special

De cateva ori in drum spre port erau cat pe ce sa zboare de pe sosea drept in apele azurii ale marii din Santorini. Bodyguardul, sub masca de sot, conducea cu viteza  pe care radarele din Chisinau nici nu ar fi putut sa o inregistreze si facea manevre riscante, totul pentru a putea scapa de urmarirea Jeep-ului cu numere diavolicesti EMX-0666.

Se saturase sa stea atatea zile ingrozitoare de exil pe aceasta insula si luase, ieri, la asfintit de soare, o decizie indrazneata – sa evadeze! AZI! Nu o puteau face cu avionul, era prea riscant. Au decis sa ia bacul. Se pare,insa, ca vizita de curatenie neplanificata a femeii de serviciu din a doua zi nu fusese intamplatoare: microfoanele instalate in camera lor isi faceau bine treaba si intreg planul a fost deconsiprat.

S-au deghizat in Mire si Mireasa-sa-sa-sa si s-au strecurat prin debara afara

MireasaS-au descaltat pentru a putea fugi in caz ca vor fi urmariti.

mireasa-lost

Au ajuns in restaurantul in care ii astepta masina pregatita cu o zi mai inainte si o faceau pe indragostitii.

mirii

Dupa ce au petrecut o ora in restaurant ca si 2 tineri insuratei in luna de miere, bodyguardul s-a indreptat spre baie, care mai avea o usa care dadea in debara, care mai avea o usa care dadea intr-o camera secreta, care mai avea o usa care dadea in grajdul pentru magari. Nu, nu planificau sa fuga pe magari. S-a indreptat spre magarita cu o ureche alba si cu salba dalba la gat, a luat cheia ascunsa ieri sub coada si a dat la o parte panza in dungi albe si albastre din capatul grajdului. Doar el stia cat l-a costat intelegerea sa i se pregateasca aceasta masina. Fara sa plateasca nota, Ileana s-a indreptat spre prag exclamand “Vai ce pisoi roscat si frumos! Parca ai fi fratiorul lui Mau” aplecandu-se chipurile sa-l mangaie. Peste cateva secunde bodyguardul opri masina in fata pragului si Ileana sari  in masina. Daca taraganau cu doar 5 secunde evadarea, gloantele trase din urma lor in timp ce ieseau din ograda restaurantului aveau sa le gadile cefele. Da, sa le gadile. Erau gloante oarbe – era nevoie de ei VII! S-au luat din urma lor si acum, cand soarele se pornise la scaldat in marea de la orizont, 2 masini goneau pe strazile inguste, lasand pe ici pe colo vopsea de masini pe peretii albi, imaculati si parfumand aerul fierbinte cu miros de cauciuc ars.

– Tine-te bine acum!!! striga bodyguardul cand vazu in fata cotitura de nouazeci de grade drept pe marginea prapastiei. Ileana se infipse cu mainile in scaunul facut din pielea moale a hipopotamului sacrificat cu 3 ani in urma in Tanzania si in aceste clipe ii trecura prin fata ultimele 2 zile de exil …

(vezi aici Ziua 1 si Ziua 2)

Era zilnic nevoita sa faca declaratii false despre tara in care se afla:

ziua 3

Sa stea in bataia soarelui,

Heliophos Hotel

pe prispe de case-girafe

Heliophos Hotel 2

cu mainile pe genunchi ore in sir

maini_pe_brate

sub privirea ca gheata a bodyguard-ului:bodyguard_lookErau nevoiti sa se deplaseze doar cu transportul privat, fie cu Suzuki Jimmy, fie cu MagarJeep:

Transportation

Aveau voie sa mearga doar pe plaje ingrozitoare, fie cu nisip negru

Ziua 3_nisip-negru

fie pe plaje rosii, cu praf de vulcan

RedBeach

Spre seara au fost impusi sa astepte umil un fenomen chinuitor

observand cum oamenii de alaturi prefacandu-se ca fotografiaza soarele, fac selfie-uri in care sa apara Calatorul Special Ileana.

Apus_selfie cand rezultatul s-a aratat

Sunset

au observat ca sunt urmariti si de un om din soare

om-in-soare

cateva pietricele zburara in haul prapastiei, aruncate de rotile masinii care vira brusc. Cu inima in calcaiul din sandala dreapta, Ileana lasa urme adanci de unghii in pielea fina a scaunului, dar se linisti si isi chema inima inapoi dupa ce trecuse cu bine. La capatul strazii se vazu portul. Papucul de marimea 45 al bodyguardului apasa acceleratorul pana in podea si masina o zbughi mai repede spre port. Mai ramasese vreo 400 de metri pana in port si gardurile albe ale caselor se perindau pe langa masina cu o viteza uimitoare, iar motanii de pe marginea drumului sareau in parti cu mieunat mai grav ca cel din martie. 100 de metri si pe asfaltul din parcarea portului incepu sa apara 2 dungi negre desenate de rotile in franare ale masinii. Mai era timp pana la plecarea bacului si trebuiau sa se ascunda in lumea din port. In aceste clipe bodyguardul nu era foarte fericit ca are 2 metri si ceva inaltime. Au gasit o debara unde pescarii isi tineau vislele si s-au cuibarit acolo pana avea sa vina bacul. Urmaritorii erau pretutindeni, cu ochii in patru ori patru si era imposibila imbarcarea pe bac fara a fi observati de ei. Cand bacul sosi, Ileana si bodyguardul incerca sa se strecoare printre lume, dar nici dupa 3 pasi fura inconjurati de 5 vlajgani cu nasul mare si nu au reusit decat sa vada bacul lor care pleca …

missed_bac

 

 

2

Ziua 2: Cum e acum in Grecia?! / Raport direct de la Calatorul Special

Click si vezi Cum a fost ieri in Creta! Partea 1 a raportului. 

Ziua 2 de cercetari.

Groaznic! Astazi Calatorul Special Ileana a fost EXILAT din Creta! Ea si insotitorul ei (bodyguard-ul pe care ea il crede soţ) au fost impusi sa plece in Santorini! Asa cum se dorea expulzarea cat mai grabnica a acestora de pe Creta, iar transportul cu bacul dura peste 5 ore, au fost trimisi cu avionul. Mai ales ca biletul de avion costa vreo 54 euro, nu mai mult decat bacul.

Vai ce chin ii astepta la check-in! Agenti de check-in invisibili:

Checkindesk

Conditii inumane de imbarcare in avion:

ImbarcareSantorini

Privelisti ingorzitoare din avion, pentru spalare de creier:

Dupa chinuitoarele si interminabilele 20 minute de zbor, au fost intampinati nici cu buna ziua nici cu bine ati venit, doar cu placate destinate alcoolicilor anonimi:

Santorini Beer

Iar in drum spre inchisoarea de 5 stele, Calatorul Special Ileana s-a ingrozit de starea insulei in care urma sa-si petreaca urmatoarele zile:

Iar la sosire in inchisoare, bodyguardul a fost imobilizat şi pus in colţ, iar Ileana a fost impusa sa marturiseasca TOTUL asa cum este, fara glume!

Marturie-Inchisoare

Pentru asta Ileana a fost pusa in alt colţ si ferecata la mâini cu o carte-ghid:

conditii_inumane

Revenim cu detalii imediat cum avem noutati.

0

Senzualitatea Siciliană

Funcționez după principiul ”surprinde-mă!”.
Surprinde-ma
Exact așa, ”goală” și nepregătită am mers în Sicilia. Cu un bagaj scund de cuvinte italienești: la prima volta, molto bene, ciao, grazzie, una caffe, bacio, innamorati, domani. Mai tîrziu am înțeles că acestea sunt exact cuvintele necesare pentru a putea funcționa pe insulă.

M-a lăsat. Nu am așteptat delicii culinare, vinuri excentrice, arhitecturi fulminante și sicilieni care să fie mai frumoși, mai curați sau mai inteligenți decît ceilalți oameni (ne moldoveni) pe care i-am văzut pînă acum. Piciorul meu virgin de moldoveancă a pășit pentru prima dată pe un meleag italian, și eu m-am lăsat sedusă de toate trucurile lui ieftine de gigolo. Și acest text este scris sub influența efectului (încă) sedativ al acestei călătorii.
hopaaaa

Ai văzut publicitățile Dolce&Gabbana, alea din care femei frumoase cu ochi adînci și bărbați virili și sprîncenoși, zîmbesc sincer de pe faleze, scăldați în lumină și flori? Acele publicități în care designerii italieni vînd nu doar haine, ei mai bagă acolo și o bucată de Sicilie? Ei uite eu m-am simțit ca pe platoul de filmare a acelor reclame. Sicilia e chiar așa: seducătoare, luminoasă, cochetă, și contrar celorlalte calități mai sus enumerate – e tare sinceră.

Insula asta a ispitit mulți cotropitori, și, asemenea sirenelor mitice, a incitat pe rînd pe fenicieni, greci, romani. Se lăsa pe mîinile vandalilor, ostrogoților, bizantinilor, arabilor și normanzilor și mai apoi se lăsase și pe mîinile aragonilor și spaniolilor. Toate aceste tulburări tinerești i-au adus roade pe potrivă. Sicilia de azi este un rai cultural, cu toate influențele foștilor amanți bine impregnate în arhitectura orașelor ei – niște copii din flori.

Și începem cu flăcăul ei din flori – derbedeul Palermo!

Rebel, murdar și tare arogant – un fecior zburlit și cu pieptul dezgolit (exact ca la 20 de ani) impresionează cu ”surimea” zidurilor sale antice și străzi ridicol de înguste raportat la grandoarea arhitecturală a clădirilor.

La amiază ești doar tu și alți cîțiva turiști (pe care îi vezi imediat pe fonul stilaților de sicilieni),

Turisto

spre seară, însă, venele orașului clocotesc de claxoanele minusculelor mașini și motorete. Localurile își scot mesele în stradă, adolescenții amorfi inundă scuarurile, indienii te pîndesc la colț și te atacă cu un chici din plastic sau un felinar ieftin, dar absolut indispensabil vieții de turist, de oriunde în Europa.

Palermo miroase a pește și această insuportabilă duhoare (cel puțin pentru mine) se pupă bine cu imaginea jerpelită și contrastantă a orașului.

Dacă ești în Palermo, hoinărește aiurea, acesta e cel mai bun ghid, și nu ezita să intri în curți și grădini, zbughește-o după colț și descoperă de fiecare dată un mic univers.

This slideshow requires JavaScript.

Contrastul e și mai izbitor cînd ieși din oraș și o iei pe coastă spre nordul insulei. Orașe mici cu flori și mare limpede, stînci tăioase și orizonturi inimaginabile. Culori, arome și delicii optice. Să treci neapărat și prin Cefalù (din greacă Κεφαλὴ – chelie, pentru că din apă iese o stîngă goală pe care și azi mai sunt zidurile vechiului oraș). Grecii zic că stînca de deasupra orașului e, de fapt, o oarecare Diană transformată de Zei în piatră. Indiferent de această dramatică istorioară, aici e pașnic, e perfect pentru plimbări serale cu ținut de mînă și pupat la apus.

Să mergi și pînă în Capo D’Orlando – oraș întins pe coastă, deschis și tare primitor, vestit printre sicilieni ca loc de week-end pe timp de vară. Un fel de getaway local.

Mie totuși îmi place gălăgia așa că te aduc din nou în inima tîrgului, în Catania – fecioara din flori a Siciliei. Asta e mai așezată și mai cochetă decît frate-său. Catania e aerisită, luminoasă, cu străzile largi, parcurile verzi și piețele deschise. E mai snoabă aș zice. Asta, probabil, vine de la suferințele istorice ale acestui petic de oraș, care a fost ars de lava Etnei și mai apoi scuturat bine de cutremur. După 1693 orașul a fost complet reconstruit pe ruinele glorioaselor perioade. De aici și diferența dintre Catania și Palermo, acesta din urmă e încă beat de istoria care l-a creat. Dacă tot ai ajuns pînă aici, lumea zice că trebuie să guști carne de cal (vestită la ei), eu nu am făcut-o.

Muntele Etna. Crateri Silvestri.

Să urci Etna, să-i calci lava și să guști vin vulcanic.

Taormina by night

De aici să mergi să te potolești pe vestitele plaje ale Taorminei – un oraș bibelou.

Oamenii în Sicilia sunt al naibii de frumoși. Probabil pentru că zîmbesc, și nu se grăbesc nicăieri – ”poco, poco” și viața nu trece pe lîngă tine.

This slideshow requires JavaScript.

Click pe Poza pentru efecte italienesti.

Această femeie ușuratică m-a amețit și pe mine, ca un nebun o să revin în brațele ei voluptoase de amantă iscusită.

DSC_2756-01

P.S.: Trinacria este numele antic al 800px-Sicilian_Flag.svginsulei, iar simbolul ei (capul Gorgonei cu trei picioare) este și pe steagul insulei. Pînă și această Trinacrie mi se pare îmbibată cu sexualitate (chiar dacă nici eu nu știu cum un cap cu șerpi și trei picioare ar putea trezi palpitații sexuale).

 

Text: Anastasia Taburceanu
Poze: Lilian Tomita & G(așca)

1

Poveşti de-adormit călătorii / Thailand

Amu’, cica era odată, că de n-ar fi, nici pe blog nu s-ar scri’, un băiat.

Şi-o fată.

Şi înc-o fată.

Mai în scurt, erau vreo trei, Iris, Nata şi Andrei.

Pe la răsărit de soare, mări se vorbiră, ei se sfătuiră, să urce călare, pe-o pasăre mare:

să plece-n lumea largă, peste mări si ţări, sau mai exact: peste vreo 9800 km, peste 4 mări şi peste vreo 8 ţări, cam vreo 650-700 euro biletul dus-intors (da, da, a fost un pic de reclamă).

Chisinau-Moscow-Abu Dhabi-Bangkok

Ei se pregatiră şi se cântăriră, pe-un cântar, destul de rar, cu nume de “Doar pentru bagaje!”
Lumea-n jur le tot striga şi cu jale-i ocăra “Vez, Lena? Scrie clar “peeentru bagaje”, da’ ei nu. Moldoveni!”. Insă lumea cea “prostească”, habar n-avea în ce formă vor ajunge ei sa călătorească …

Cantar

În “cărarea” lor cea lungă, multe grele-o să-i ajungă. Prima mare încercare, era o-mpărăţie fără soare. Adică întunecată:

În această-mpărăţie, nici wi-fi normal

nici pace ţie:

"Peace!", DA!, "Peace"!Monştri fioroşi de pândă, pentru-o inimă plăpândă:

Vai şi-amar, “check in, ce jale!”, le-a trecut prin a lor cale:

Checkin si Jale

 

Îns-“ai nostri“, curajoşi, n-au lăsat nasul in jos. Au trecut peste-ncercări şi-au pornit spre alte ţări, pe-o-altă pasăre măiastră, cu magie la fereastră

fereastramagica

cu zbor lin şi mai uşor, cu un “ochi” pe botişor

ochisor_pe_botishor

cu un sprit de nomad şi cu nume – Etihad.

Etihad_feedback

După mult umblat, aşteptat, mâncat, zburat, au ajuns şi in Regat!

La intrare în Bangkok, li s-a zis “Ia, staţi pe loc! Lepădaţi-vă papucii, mai ştergeţi-vă şi mucii, mai uitaţi de griji, nevoi, acum – “BINE AŢI VENIT LA NOI!”

arrival

E frumos şi-i ca-n poveste, şi-or să ne mai dea de veste…

P.S. Asta nu-i povestea toată. Ei înc-au s-o mai facă lată!

2

Seara de Barcelona

Cei care acum se afla mai multe zile in Barcelona si sunt in pana de idei (pff, ceea ce e greu de crezut pentru Barcelona!) pentru o seara sau satui de chefuit pana tarziu (ceea ce e mai credibil) pot merge SalaMonjuicla un picnic cu film in aer liber, intr-o locatie pitoreasca, cu panorame ale Barcelonei. Mai exact la Open-air Film festival, editia 11, de la Sala Montjuic.

Sala Montjuic nu e altceva decat:

peretele Castelului Monjuic – pe rol de ecran pe care se proiecteaza filmele;

gazonul din jurul castelului – in rol de scaune, pe care te poti tolani si privi;

si luna – in rol de bec.

Mai clar:  Continue reading

0

Trucuri pentru dor de casa.

Revenirea din vacanta e de multe ori dureroasa. “Dureri” in piept. “Dureri” in cap. “Dureri” in ochi.

Iata, mai jos, cateva trucuri (testate involuntar de noi) pentru minimizarea “durerilor” si pentru un dor mai mare de casa. Sunt doar cateva, dar cu siguranta va vor face sa va simtiti mult mai bine in tara in care traiti si, prin urmare, sa vreti sa reveniti.  Continue reading

1

Scrisoare de la Petronas Towers

Azi am primit o carte postală de la fanii noștri, cei doi gemeni: Petronas și Towers. E o mare placere să vezi prin geam poștașul aducându-ți un răvaș real!

Draga Petronas,
Draga Towers,

De azi vă suntem și noi fani! Sperăm să ne vedem cât mai curând in Lumpur și, daca va vrea, venim Ku Ala.

Apropos, Iris deja e aici și ne-am transmis reciproc pupăturile.

Apropos 2, da’ ce faceți voi, două turnuri mărețe, în Backhome Hostel?

2

Barcelona e orasul Ei.

Ea

Ea s-ar întoarce acolo ori de câte ori ar avea ocazia. Ea chiar ar locui acolo. Şi nu din motiv  că aici e mai rău. Ci din cauză că e B. A. R. Ç. A.

Dar să le luăm pe rând.

Anthony Freda: Beatitude

B. Beatitudine. E numele călăuzei din Barcelona. Chiar de la primii paşi pe pământul catalonian sentimentul de fericire a întâmpinat-o şi a însoţit-o prin oraş. Inexplicabil, dar a fost cu ea în fiecare din cele patru ori când a fost acolo într-un singur an. Şi când te gândești că nici nu era printre destinaţiile ei prioritare, heh. Acum, de fiecare dată când se gândeşte la revenirea în Barça, o trec fiori de fericire.

A. Arta. E oraşul ei pentru că e o fată cu arta-n sânge. Or, acest oraş te loveşte cu arta din toate părţile. Ea s-a plimbat pe Passeig de Gracia şi s-a amuzat de năstruşniciile arhitecturale ale lui Gaudi (balcoanele cu  ”dinţi de rechin” de pe Casa Batilo, formele rotunjite şi balcoanele din fiare încâlcite ale Casei

art

Milo, numită şi La Pedrera). În altă dimineaţă şi-a băut cafeaua în faţa uriaşei biserici Sagrada Familia, ca mai apoi să aibă norocul să pătrundă gratuit în interior (era o zi norocoasă) şi să stea cu gura şi ochii căscaţi la ”stalactitele” impunătoare. Când a avut chef de joacă şi poveşti, a mers la Parcul Guell, de unde s-a uitat la căsuţe făcute parcă din turtă dulce, unde s-a jucat de-a v-aţi ascunselea printre coloane şi a admirat şopârle pătate de mozaic. În timp ce hoinărea prin oras, a dat, întâmplător, de nişte stradele de care nu ai zice că aşa ceva poate exista aievea, de Palau de la Música Catalana – o bijuterie arhitecturală a modernismului catalan. A admirat-o pe dinafară şi şi-a zis că va reveni neaparat la un concert aici, căci auzise despre frumuseţea din interior. Aşa cum e fată de pictor, nu putea să uite, bineînţeles, de Picasso. Ei şi ce dacă a fost tocmai de patru ori într-un an în Barcelona şi a trecut de nenumărate ori prin faţa şi spatele muzeului Picasso, dar încă nu l-a vizitat??? Important e ca nu a uitat de el :).  Data viitoare. Neapărat!

Rent-a-bike

R. Repaos. Artă-artă, dar mintea şi trupul ei voia şi repaos. Și ăsta era oraşul ei pentru ca aici putea face mai multe pauze.
Itinerarul bine definit lucru-casă se transformă în Barcelona în hoinăreală fără scop. Aici ea poate hoinări pe jos sau pe bicicleta închiriată cu doar 5 euro pentru 24 de ore, pe ulicioarele cu magazinaşe şi cafenele drăguţe din Ciutat Vella sau pe străzile largi din centrul oraşului, cu muzicanţi ambulanţi şi bătrânei dansatori, pe malul mării ziua în amiaza mare, la un picnic pe nisip, şi la miezul nopţii cu picioarele în apă şi capul pe lună. Renumita Las Ramblas, mult prea turistică şi plină de vânzători ambulanţi imigranţi, scamatori, pseudo-scamatori care îţi şutesc de prin buzunare, nu i-a fost pe plac.

Repaos de la zeamă şi mămăligă. Prima data când i s-a făcut foame în Barcelona, a descoperit Montaditos – tartinuţele cu topping de ardei roșii umpluţi cu ton (preferatele ei), cu fructe de mare, cu jamón iberico şi cu multe alte bunătăţuri. Se găsesc peste tot: în orașul vechi, în centru, la periferii.

Melic del Gotic

Melic del Gotic

Apoi într-o zi a dat de El Melic del Gòtic, un restaurant situat pe o stradă îngustă, perpendiculară străzii de shopping din centru, care oferă în zilele de lucru un meniu de doar 10 euro, care cuprinde supe, jumătăţi de iepuri la gratar, viţel, legume, ananas cu ciocolată, vin, sangria, apă, cafea…Totul începe simplu, cu ”pâinea catalană”, prăjită la grătar, pe care se presară  usturoi ras şi felii de roşie. Simplu şi delicios. Instrucţiunile i le oferă cu bunăvoinţă ospătarul. Ospătarii din Barcelona au ceva în neregulă şi fac totul  pe „de-a-ndoaselea” – sunt extrem de amabili, stau de vorbă cu ea de parcă s-ar cunoaşte de-un car de ani, îi explică în detalii cum e făcută mâncarea, lucrează în echipă şi nu servesc doar mesele ”lor”, fac cinste din partea casei, şi asta chiar dacă ia meniul de doar 10 euro.

Restaurant Petra

Restaurant Petra

În altă zi a ajuns la Petra, un local modest, dar rafinat, de lângă catedrala Santa Maria del Mar, cu meniul original, lipit ca etichetă pe sticlă şi cu abajururi meşterite din furculiţe şi linguri.

Savura faptul ca găsea restaurante şi cafenele decorate cu gust, în care, de exemplu, ţevile nu erau camuflate, ci puse in valoare prin vopsea colorată. A dat şi peste restaurante scumpe, dar la fel de nefiţoase. Dimineţile în Barcelona le începe cu croissante şi cafea. Le găsește şi le poate servi peste tot – la barmanul bătrân, la terasa de pe trotuar, la măsuţa din metal forjat de la intrare. Iar seara, descoperise chiar vizavi de hotel, o cafenea micuţă, cu mesele pe trotuar, la care bea o bere cu o farfurie de migdale prăjite. Și aici erau stranii chelnerii. Intr-o a doua dimineaţă, când a mers acolo să-şi ia croissantul şi cafeaua, nu reuşi să ia loc că şi veni chelnerul cu croissant şi cafea, exact așa cum comandase în dimineaţa precedentă, de parcă i-ar fi citit gândurile. Era de-abia a doua vizită în acest local şi chelnerul o ţinea deja minte şi nu doar pe ea, ci și ce comandase ieri. Zău că-s ciudaţi.

Monica's Apartment

Monica’s Apartment

Repaos de la aceiaşi pereţi şi pat. De doua ori s-a cazat la hotel, în centru, iar în celelalte 2 cazuri  a închiriat un apartament. Le găsi uşor, căci sunt o puzderie.  Apartamentele din orasul vechi sunt destul de mici, cu scări foarte înguste şi înalte, cu terase pe acoperiş, dar păstrează spiritul catalan. Şi sunt chiar în inima oraşului vechi. Şi-a zis ca va sta doar în centru. E oraşul ei, la urma urmei.

C. Cumpărături, aka Shopping. O da! Sigur e oraşul ei. Pentru că shoppingul în Barcelona înseamnă mii de  magazine şi vestita linie de shopping de 5 km. Din toate oraşele prin care a fost, aici e cel mai accesibil shopping. În mare parte pentru că Mango, Zara, Bershka etc. sunt la ele acasa în Spania.

Shopping

Shopping

A început cu strada de shopping care porneşte din Plaça de Catalunya până aproape de Catedrala din Barcelona. Când a fost acolo prima dată, în ianuarie, a crezut că are loc vreun marş de protest, căci strada de shopping, pietonală de altfel, era de 5 ori mai populată decât piaţa centrală din Chişinău duminica, dar s-a cufundat şi ea curajos în vâltoarea reducerilor. Putea la nesfârsit să umble brambura prin magazine, mai scumpe pe Passeig de Gracia şi Avinguda Diagonal, mai cu renume, cu fiţe, și mai necunoscute, locale, în care-și putea lua papuci din piele întoarsă cu doar 15 euro. De fapt, chiar şi-a luat. Nu putea să-i scape nici pe El Corte Ingles, prezent peste tot, cel mai mare dominând Plaça de Catalunya. Dar în afară de o bicicletă retro, cu portocaliu pe lateralul roţilor, cu ghidon mare şi înalt, cu forme curbate, la care s-a uitat îndelung, nu prea a interesat-o nimic. Poate doar mulţimea de cărţi poştale haioase de la etajul 5.

sales

A. All Inclusive. Dacă cei care merg în Turcia şi plătesc cate 2-3 mii de euro pentru 7 nopţi de cazare în același hotel, mâncare şi băutură cu tonele în acelaşi restaurant şi acces la aceeaşi piscină şi plajă, cred ca odihna lor e all inclusive, atunci se înşală amarnic.
Pentru ea, odihna all inclusive e în Barcelona. Pentru ca aici ea are totul. Şi la mult mai puţini bani decât în Turcia.
Aici ea are mare. Chiar în oraş. Când vrea linişte pe plajă, merge în vreun orăşel din preajma Barcelonei, unde nisipul e mai fin şi unde  auzi marea.
Aici ea are parcuri de distracţii, are Tibidabo de pe care se vede toată Barcelona şi imprejurimile ei.
Aici ea are de fiecare dată un restaurant nou şi gusturi noi, o cafenea micuţă la un colţ de stradă. Aici ea are ospitalitate şi chelneri care te ţin minte chiar după jumătate de an.
Aici ea are ulicioare înguste, care ascund magazinaşe locale, cu obiecte meşterite manual; aici ea are magazinaşele ei din care îşi ia tot felul de chestii pentru casă şi bijuterii.
Aici ea are case din ”turtă dulce”, are Gaudi, are Picasso, jazz, flamenco.
Aici ea are şi işi face prieteni.
Aici ea are fericirea.

De asta e oraşul ei.

E Barcelona.

P.S. Nickname-ul BARÇA e folosit, in general, pentru FC Barcelona. Pentru orasul Barcelona se foloseste Barna sau BCN (http://en.wikipedia.org/wiki/Barcelona). Cu toate ca stim asta, atat pentru noi, cat si pentru multi din prietenii nostri BARÇA inseamna si va insemna BARCELONA.