Amu’, cica era odată, că de n-ar fi, nici pe blog nu s-ar scri’, un băiat.

Şi-o fată.

Şi înc-o fată.

Mai în scurt, erau vreo trei, Iris, Nata şi Andrei.

Pe la răsărit de soare, mări se vorbiră, ei se sfătuiră, să urce călare, pe-o pasăre mare:

să plece-n lumea largă, peste mări si ţări, sau mai exact: peste vreo 9800 km, peste 4 mări şi peste vreo 8 ţări, cam vreo 650-700 euro biletul dus-intors (da, da, a fost un pic de reclamă).

Ei se pregatiră şi se cântăriră, pe-un cântar, destul de rar, cu nume de “Doar pentru bagaje!”
Lumea-n jur le tot striga şi cu jale-i ocăra “Vez, Lena? Scrie clar “peeentru bagaje”, da’ ei nu. Moldoveni!”. Insă lumea cea “prostească”, habar n-avea în ce formă vor ajunge ei sa călătorească …

În “cărarea” lor cea lungă, multe grele-o să-i ajungă. Prima mare încercare, era o-mpărăţie fără soare. Adică întunecată:

În această-mpărăţie, nici wi-fi normal

nici pace ţie:

Monştri fioroşi de pândă, pentru-o inimă plăpândă:

Vai şi-amar, “check in, ce jale!”, le-a trecut prin a lor cale:

 

Îns-“ai nostri“, curajoşi, n-au lăsat nasul in jos. Au trecut peste-ncercări şi-au pornit spre alte ţări, pe-o-altă pasăre măiastră, cu magie la fereastră

cu zbor lin şi mai uşor, cu un “ochi” pe botişor

cu un sprit de nomad şi cu nume – Etihad.

După mult umblat, aşteptat, mâncat, zburat, au ajuns şi in Regat!

La intrare în Bangkok, li s-a zis “Ia, staţi pe loc! Lepădaţi-vă papucii, mai ştergeţi-vă şi mucii, mai uitaţi de griji, nevoi, acum – “BINE AŢI VENIT LA NOI!”

E frumos şi-i ca-n poveste, şi-or să ne mai dea de veste…

P.S. Asta nu-i povestea toată. Ei înc-au s-o mai facă lată!