De cateva ori in drum spre port erau cat pe ce sa zboare de pe sosea drept in apele azurii ale marii din Santorini. Bodyguardul, sub masca de sot, conducea cu viteza  pe care radarele din Chisinau nici nu ar fi putut sa o inregistreze si facea manevre riscante, totul pentru a putea scapa de urmarirea Jeep-ului cu numere diavolicesti EMX-0666.

Se saturase sa stea atatea zile ingrozitoare de exil pe aceasta insula si luase, ieri, la asfintit de soare, o decizie indrazneata – sa evadeze! AZI! Nu o puteau face cu avionul, era prea riscant. Au decis sa ia bacul. Se pare,insa, ca vizita de curatenie neplanificata a femeii de serviciu din a doua zi nu fusese intamplatoare: microfoanele instalate in camera lor isi faceau bine treaba si intreg planul a fost deconsiprat.

S-au deghizat in Mire si Mireasa-sa-sa-sa si s-au strecurat prin debara afara

S-au descaltat pentru a putea fugi in caz ca vor fi urmariti.

Au ajuns in restaurantul in care ii astepta masina pregatita cu o zi mai inainte si o faceau pe indragostitii.

Dupa ce au petrecut o ora in restaurant ca si 2 tineri insuratei in luna de miere, bodyguardul s-a indreptat spre baie, care mai avea o usa care dadea in debara, care mai avea o usa care dadea intr-o camera secreta, care mai avea o usa care dadea in grajdul pentru magari. Nu, nu planificau sa fuga pe magari. S-a indreptat spre magarita cu o ureche alba si cu salba dalba la gat, a luat cheia ascunsa ieri sub coada si a dat la o parte panza in dungi albe si albastre din capatul grajdului. Doar el stia cat l-a costat intelegerea sa i se pregateasca aceasta masina. Fara sa plateasca nota, Ileana s-a indreptat spre prag exclamand “Vai ce pisoi roscat si frumos! Parca ai fi fratiorul lui Mau” aplecandu-se chipurile sa-l mangaie. Peste cateva secunde bodyguardul opri masina in fata pragului si Ileana sari  in masina. Daca taraganau cu doar 5 secunde evadarea, gloantele trase din urma lor in timp ce ieseau din ograda restaurantului aveau sa le gadile cefele. Da, sa le gadile. Erau gloante oarbe – era nevoie de ei VII! S-au luat din urma lor si acum, cand soarele se pornise la scaldat in marea de la orizont, 2 masini goneau pe strazile inguste, lasand pe ici pe colo vopsea de masini pe peretii albi, imaculati si parfumand aerul fierbinte cu miros de cauciuc ars.

– Tine-te bine acum!!! striga bodyguardul cand vazu in fata cotitura de nouazeci de grade drept pe marginea prapastiei. Ileana se infipse cu mainile in scaunul facut din pielea moale a hipopotamului sacrificat cu 3 ani in urma in Tanzania si in aceste clipe ii trecura prin fata ultimele 2 zile de exil …
…
(vezi aici Ziua 1 si Ziua 2)

Era zilnic nevoita sa faca declaratii false despre tara in care se afla:

Sa stea in bataia soarelui,

pe prispe de case-girafe

cu mainile pe genunchi ore in sir

sub privirea ca gheata a bodyguard-ului:Erau nevoiti sa se deplaseze doar cu transportul privat, fie cu Suzuki Jimmy, fie cu MagarJeep:

Aveau voie sa mearga doar pe plaje ingrozitoare, fie cu nisip negru

fie pe plaje rosii, cu praf de vulcan

Spre seara au fost impusi sa astepte umil un fenomen chinuitor

observand cum oamenii de alaturi prefacandu-se ca fotografiaza soarele, fac selfie-uri in care sa apara Calatorul Special Ileana.

 cand rezultatul s-a aratat

au observat ca sunt urmariti si de un om din soare

…

cateva pietricele zburara in haul prapastiei, aruncate de rotile masinii care vira brusc. Cu inima in calcaiul din sandala dreapta, Ileana lasa urme adanci de unghii in pielea fina a scaunului, dar se linisti si isi chema inima inapoi dupa ce trecuse cu bine. La capatul strazii se vazu portul. Papucul de marimea 45 al bodyguardului apasa acceleratorul pana in podea si masina o zbughi mai repede spre port. Mai ramasese vreo 400 de metri pana in port si gardurile albe ale caselor se perindau pe langa masina cu o viteza uimitoare, iar motanii de pe marginea drumului sareau in parti cu mieunat mai grav ca cel din martie. 100 de metri si pe asfaltul din parcarea portului incepu sa apara 2 dungi negre desenate de rotile in franare ale masinii. Mai era timp pana la plecarea bacului si trebuiau sa se ascunda in lumea din port. In aceste clipe bodyguardul nu era foarte fericit ca are 2 metri si ceva inaltime. Au gasit o debara unde pescarii isi tineau vislele si s-au cuibarit acolo pana avea sa vina bacul. Urmaritorii erau pretutindeni, cu ochii in patru ori patru si era imposibila imbarcarea pe bac fara a fi observati de ei. Cand bacul sosi, Ileana si bodyguardul incerca sa se strecoare printre lume, dar nici dupa 3 pasi fura inconjurati de 5 vlajgani cu nasul mare si nu au reusit decat sa vada bacul lor care pleca …