0

Cahul – Giurgiulesti cu “trenul” . Ziua 2.

Azi cu noaptea-n cap, marele Cahuligan, liderul echipei noastre Pasa Valeriu ne-a trezit pe la 7, sa mergem spre Giurgiulesti, cu trenul, cica, pe o cale ferata noua, cica. Am iesit din oras si am ajuns la gara de tren.
image

Am stat, am mai fotografiat, iar am mai stat, am mai asteptat, ne-am uitat in dreapta
image
ne-am uitat in stanga

image

apoi iar ne-am uitat la dreapta

image
Si încă o data in dreapta
image

nici un tren. Sa fie adevarat? Investitie de 750 mil lei si calea ferata nu e functionala? Posibil.

Am lasat balta ideea de tren si am plecat sa redescoperim Raionul Cahul mai departe.

Pe drum am intalnit o terasa parasita, dar care inca arata bine. Din ce zice lumea, erau cam scumpi si la “numarul imens” de clienti care “dadeau buzna” nu au rezistat mult in padure pe piata.
image image

Am pecat, fara sa ne bem cafeaua si, in drum spre Giurgiulesti, am întâlnit o elice singuratica pe marginea drumului care intampina vizitatorii la intrarea in satul Branza

image

Ne-am salutat si am plecat mai departe, pe lângă dealurile impunatoare care vegheau satul Caslita Prut.

image

Intr-un final am ajuns la Giurgiulesti, la intersectia de unde o poti lua spre Reni, spre Galati sau spre Port.

image

Aici, gratie faptului ca cineva nu a inteles corect bariera la care trebuie sa asteptam ca sa intram intr-o vizita pe teritoriul Portului, am avut ocazia sa fotografiem doua poduri vechi care fac traversarea raului mai usoara, unul pentru masini si altul pentru trenuri.
image
image
image
image

Dupa ce un nene granicer ne-a intors din drumul gresit si ne-a indreptat pe calea cea dreapta, ne-am intors la intrarea corecta in port, dar asa cum era pauza de masa, vizita s-a amanat.

image

Cam aici s-a finisat vizita noastra la Giurgiulesti si prima parte a zilei 2 de redescoperire.

image

Ciudat, dar in toate locurile in care am fost am avut conexiune la net pe telefon prin Moldcell. Buna treaba.

A doua parte a zilei a fost cea mai impresionanta din aceste doua zile. Si asta s-a datorat nu locurilor frumoase ci OAMENILOR pe care i-am intalnit. Dar despre asta mai târziu.

Advertisements